Bine vă regăsesc, dragii mei visători! <3
Chiar dacă traversăm o perioadă alambicată, cu multe restricții, mi-e tot mai clar ce binecuvântați suntem că putem visa. În vise nu avem restricții de niciun fel. Ba chiar putem crea și recrea lumi și realități. De ce nu și lumea în care trăim?
Așa cum în multe tradiții și popoare, existența noastră pe planetă se datorează unui vis al unui zeu creator, pe măsură ce ne vom conecta la visele noastre și ne vom trezi în ele, vom înțelege că noi nu suntem altceva decât semințe divine care au fost plantate cu scopul de a rodi la rândul nostru în deplinătatea divinității noastre și a ne asuma responsabilitatea de a crea. Devine tot mai important să înțelegem că viața noastră, așa cum este ea, este consecința modului în care am îngrijit acea sămânță primordială, iar visul meu de azi noapte mi-a arătat asta.
Visătorii dedicați știu că în vise facem vizite și primim vizitatori. În visul meu, primesc o vizită neașteptată de la bunicul plecat, care îmi cântă în timp ce trebăluim prin grădină. Mai exact eu plantez roșii.
În timp ce unele roșii sunt în stadiul de semințe, altele au rod. Multe dintre roșiile din visul meu sunt sănătoase, dar par fără gust, altele sunt apetisante, în timp ce multe sunt stricate, putrede și trebuiesc eliminate. Privesc în jur, la alte parcele de roșii care nu au încă rod și mă întreb cum o să fie acestea. Sunt preocupată dacă fructele o să crească sănătoase sau dacă sunt afectate de cele stricate deja.
Imediat în vis apare bunicul, care începe și cântă în timp ce muncește. Este senin și liniștit și bucuros să mă vadă. Realizez ce bine îi face cântatul și îi sugerez să o facă mai des, iar el îmi confirmă că exact asta va face: va cânta mai des. Zâmbește.La o privire mai atentă a visului și din dorința de a înțelege ce semnifică roșiile în visul meu, îmi amintesc de acele analogii care se fac între fructe și legume și organele cu care seamănă și pe care au capacitatea de a le hrăni și vindeca. În acest context, roșia este asociată cu inima.
Ei bine, din acest moment visul face sens și înțeleg că este un vis cu mesaj personal, dar cu impact colectiv.
E ca și cum plantele de roșii suntem noi oamenii. Stadiul nostru de sănătate, la toate nivelurile, este direct impactat de măsura în care ne îngrijim de inima noastră, la mod metaforic vorbind. Depinde de modul în care ne urmăm calea inimii, a sufletului. Mulți dintre noi suntem străini de această cale, însă tot mai mulți simțim că e necesar sa facem o schimbare, dar nu știm care. Stăm și ne zbatem, și suferim, si ne ținem cu dinții de joburi, de oameni, de relații care nu ne mai împlinesc, stăm în sitații care nu ne mai folosesc, pentru că ne este prea frică de acea schimbare care bate la ușă. Poate ne este frică de necunoscut, ori de judecata celor din jur sau poate că nu știm altă cale.
După ce în timpul unei plimbări pe care am făcut-o zilele trecute în care mi-am intersectat calea cu niște căprioare, ieri, in timpul unei prezentări pentru școala la care este fiul meu, ne-a fost adusă în vedere analogia între oameni și boi (fără nicio intenție de a jigni pe cineva), respectiv oameni și cerbi . Boul este văzut ca un animaul domestic care, pentru puțin confort și senzația de siguranță (un acoperis deasupra capului și hrană), se supune si acceptă să fie exploatat, iar la orice urma de răzvrătire este pedepsit (pentru că acceptă sau nu știe că se poate și altfel). Pe de altă parte cerbul , deși aparent nu are siguranța hranei, trăiește sălbatic și liber, cu o statură maiestuoasă, regală, integră, și asta este exact ceea ce ne inspiră la el. Pentru o doză extra de avânt asupra ceea ce înseamnă o viață trăită în spirit liber, recomand și filmul animat Spirit (musai de văzut cu copiii :D).Revenind la cele de mai sus, pentru că sunt convinsă că este o ordine divină în toate, nu vreau să intru în, sau să alimentez polemici de niciun fel, însă vreau să subliniez faptul că societatea este formată din indivizi, că întregul este format din părți, prin urmare fiecare dintre noi, in mod unic și individual, este responsabil pentru ce alimentează la nivel colectiv.
Este interersant cum, deși trăim în cel mai mare confort material din istoria omenirii (înregistrată), societatea are cei mai mulți oameni dezechilibrati din punct de vedere mental și emoțional. Și trupuri firave. Paradoxal nu? Asta nu este oare dovada faptului că sursa stării de bine o reprezintă interiorul, un suflet împlinit, hrănit corespunzător? Și ca să păstrez o notă de umor, mi se pare interesant faptul că, pe măsură ce devenim tot mai puțin boi și tot mai mult cerbi, vitalitatea noastră și accesul la resurse de tot soiul, inclusiv materiale, cresc.
Ideea este că ne-am frânt singuri aripile, și nu cu intenție, ci pentru că atât am putut. Până la urmă suntem ființe sociale, de grup, iar nevoia de apartenență e una de bază în viața omului. Deci e oarecum de înțeles de ce am urmat căi bătătorite sau urmate de alții fără să ne dăm seama că astfel ne-am alienat de cântecul sufletului nostru. Ce bine că viața nu ne lasă să ne culcăm pe o ureche și să ne îndepărtăm prea tare de acest cânt. Sau nu ne mai lasă. Ea ne pune în situațiile potrivite pentru a ieși din zona de confort spre evoluția noastră. Sufletul e interesat de evoluție, de exprimare, de împlinire a misiunii pe care și-a propus-o. Și dacă nu luăm în considerare de bunăvoie semnalele de alarmă și semnele pe care ni le trimite , se recurge la situații de așa-zisă criză pentru a ne mobiliza. Mulți dintre noi doar când ajungem în astfel de situații începem să ne deschidem spre schimbare. Și acesta este poate momentul cel mai important. Momentul în care decidem să ne deschidem și cerem ghidare. Deschiderea noastră este tot ceea ce e necesar pentru ca Universul să poată interveni. Din acest spațiu de deschidere, în câmpul nostru sunt atrași oameni, scrieri, cursuri, metode, care ne pot susține în noua noastră intenție.
Partea bună este că suntem înzestrați cu tot ce e necesar să depășim tot ceea ce ne provoacă. Avem nevoie doar de atitudinea potrivită și conștiență, adică antrenată capacitatea de observare, de a sesiza și prinde oportunitățile. De a urma sincronicitățile și diversele forme de vise. Visele sunt instrumente atât de la îndemâna noastră care ne vorbesc pe limbajul sufletului. Prin vise, sufletul nostru își cântă dorințele. Când învățăm să ținem cont de ele și să lucrăm cu ele, învățăm practic să luăm decizii potrivite nouă, să creăm, să ne accesăm daruri, să ne vindecăm și câte și mai câte, nebănuite. Cu alte cuvinte ne racordăm la magia universală care ne propulsează spre împlinirea acestor dorințe.
Dacă nu știți cum să lucrați cu visele, începeți prin a le nota. Atât cât vă amintiți. Cereți în permanență ghidare. Vouă în primul rând. Și învățați să aveți încredere în ceea ce primiți. Dați-vă voie să faceți alegeri conform acelei ghidări. Prin practică o să vă prindeți tot mai mult cum să navigați prin vise. Să nu uităm cel mai important aspect, și anume că visele cer un plan de acțiune.
Un plan de acțiune este de exemplu decizia de mânca zmeură după ce ai mâncat zmeură în vis. Sau de a contacta o persoană dragă pe care ai visat-o.
Planul meu de acțiune în urma visului cu roșiile și cântecul bunicului, dublat și de cântecul mierlei care îmi încântă auzul în viața de veghe dimineață de dimineață, de o săptămână încoace, este decizia mea de a reieși în mediul online după acest îndelung timp de pauză, și de a-mi relua activitatea profesională de dream teacher.Se pare că venit timpul să îmi fac vocea auzită din nou. Și a venit timpul să îngrijesc grădina de roșii (aka inimi) care mi-a fost dată în responsabilitate. Prin urmare sunt aici să vă ghidez așa cum pot mai bine să vă descoperiți cântul inimii și să vă încurajez să îl urmați, oricât de dificil ar părea. Și nu uitați că acest cântec se face cunoscut prin vise, pe măsură ce sunteți pregătiți să îl întâmpinați.
Haideți să ne creăm lumea pe care o visăm!
Cu iubire, al vostru ambasador al visării, Ioana!
One response
Minunat!!!! L-am citit cu “rosia” la gura, cum s-ar zice. 🙈. Imi simt spatiul inimii atat de activ.
Iti mulțumesc, suflet bland!