Timpul este întodeauna ACUM
Când vine vorba de a trăi viața pe care o visăm, capcana în care cădem cel mai des, pe repeat, este că ajungem să ne focusăm atenția preponderent la distanță, în viitor sau trecut, unde am fost sau unde dorim să ajungem.
Astfel devine provocator să punem focusul pe aproape, adică pe ceea ce suntem și pe ceea ce avem în momentul prezent.
La nivel global, începem să înțelegem că marile provocări ale omului modern, sunt de natură sufletească/spirituală și au legătură cu modul în care el, individul, se plasează pe sine pe axa timpului și cu capacitatea lui de a visa.
Depresia apare când insul trăiește cu regret pentru trecut (pentru ce a pierdut sau ce a făcut), iar anxietatea când își proiectează viitorul în frică.
Nu degeaba se spune că momentul prezent este un cadou. O oportunitate. Un dar.
În engleză se folosește același cuvânt atât pentru timpul prezent cât și pentru cadou. PRESENT.
În aceeași manieră, nu întâmplător, este folosit același cuvânt pentru vise și visuri. DREAMS.
Dintr-o perspectivă pshihodinamică, depresia a fost îndelung înțeleasă ca fiind pierderea capacității de a visa (a speranței).
Studiile pe somn și pe vise încep însă arate că dezechilibrele somnului și pierderea capacității de a visa ( la propriu), afectează bunăstarea omului din punct de vederea al sănătății mentale, mai specific în reglarea emoțională și a bunei dispoziții.
În eseul său, The Significance of Dreams in a Dream Deprived Society, Montague Ullman scrie: ”Visele revelează starea conectării individului cu trecutul său, cu ceilalți și cu sprijinul și constrângerile ordinii sociale”, iar Kelly Bulkeley în cartea Big Dreams merge pe urmele rădăcinilor spiritualității umane și ale tradițiilor sacre globale în raport cu visarea.
Nu în mod surprinzător, visarea a fost de-a lungul timpului considerată a fi ”limbajul lui Dumnezeu”.
Iar puterea noastră de a visa se regăsește întotdeauna în momentul prezent.
În vise accesăm trecutul, și vedem chiar și viitorul, dar întotdeauna trăim la momentul prezent.
Prin urmare acționând din prezent, prin vise, putem schimba modul în care ne raportăm la trecut. Putem găsi soluții pentru ce ne așteaptă la orizont și chiar putem interveni să schimbăm scenariul, acolo unde ni se permite din plan divin.
În vise ne regăsim capacitatea de a visa.
Adevărul este că… mâine nu există.
Când conștientizăm cu adevărat că timpul este întotdeauna ACUM, apare relaxarea și încrederea. Abia atunci începem să înțelegem că legile Universale nu dau greș și că nu avem cum să fim ACOLO( unde ne dorim) dacă nu ne asumăm responsabilitatea pentru ce avem ACUM. Pentru credințele și tiparele pe care le alimentăm zi de zi.
Dacă nu acceptăm, nu îmbrățișăm și nu lucrăm cu ce avem în viața noastră ACUM, fie că e vorba de job, de relații sau achiziții, nu avem cum să transformăm acele situații și să ni le creăm pe cele pe care ni le dorim.
Dacă suntem constant nemulțumiți de ce avem ACUM, nu avem cum să fim mulțumiți de ce vom avea în viitor pentru că VIITORUL este ACUM.
Din acum ne construim viitorul.
Cel mai mare hoț al stării noastre de bine și de relaxare este lipsa de onorare și recunoaștere a ceea ce avem în momentul prezent.
Dintr-o perspectivă transpersonală, se poate considera că pierderea capacității de a visa implică pierderea semnificativă a viziunii de ansamblu, a vederii ”periferice”, a contextului, a perspectivei mai largi.
Această stare de deconectare de visele noastre întărește trăirea unei vieți centrate pe starea de veghe ce ne limitează focusul, atenția și viziunea pe lumea exterioară a practicalității, a materialismului și a supraviețuirii, stare din care nu putem schimba prea multe.
Prinși în proiecțiile minții despre cât de bine ne va fi în momentul în care vom avea relația potrivită, banii suficienți, casa pe care ne-o dorim, și alte cele materiale, uităm să ne bucurăm cu adevărat și mai ales ignorăm să ne dezvoltăm abilitățile care ne ajută să facem față provocărilor pe care viața ni le va scoate inevitabil în cale.
În graba noastră, în loc să vedem aceste situații ca pe oportunități de creștere și evoluție, le vedem ca pe piedici care ne stau în calea obținerii a ceea ce ne dorim noi de fapt.
Dar aici este paradoxul. Opunând rezistență la ce este ACUM în viața ta, așa cum e ea, nu ai cum să obții starea de mai bine pe care ți-o dorești, pentru că la ce opui rezistență persistă, și ce persistă se recreează.
Dar aici este paradoxul. Opunând rezistență la ce este ACUM în viața ta, așa cum e ea, nu ai cum să obții starea de mai bine pe care ți-o dorești, pentru că la ce opui rezistență persistă, și ce persistă se recreează.
Dacă clipă de clipă alimentezi aceeași nemulțumire, nu este loc pentru starea de mulțumire.
Dacă clipă de clipă ești pe grabă, tot din inerția grabei o să ratezi nenumăratele oportunițăți subtile de satisfacție care se nasc pe drum.
Mulțumirea și împlinirea sunt stari care se trăiesc în liniște, în tihnă, din profunzimea ființei, în timpul lui ACUM.
We are creatures of habbits – obiceiurile ne definesc.
Gândurile devin acțiuni. Acțiunile devin comportamente. Comportamentele devin obiceiuri. Obiceiurile ne alcătuiesc ziua și prin urmare ne creează realitatea.
Ca să schimbi un obicei e necesar să:
- Fii conștient că îl ai
- Te oprești în a-l mai practica.
- Îl înlocuiești cu un obicei nou pe care ți-l dorești
Cum pot fi ACUM, cea mai bună versiune a mea, cu resursele pe care le am ACUM?
Contemplează cât mai mai des asupra acestei întrebări. Noteaz-o pe o hârtie, în telefon și aduți-o constant în atenție.
Indiferent de contextul în care te afli, în trafic, la job, acasă cu familia, prietenii, și chiar când te duci la somn, întreabă-te ce poți face acum pentru tine și pentru cei din jurul tău?
Notează răspunsurile care îți vin și ține cont de ele în viața ta, dar mai ales…VISEAZĂ – la propriu.
Știi vorba aia, “cui pe cui se scoate?”
Ei bine, prin vise ne regăsim capacitatea de a visa.
Iar în vise, timpul este mereu ACUM.
Fie ca cele mai bune vise ale tale să devină realitate!
Cu iubire,
Ioana
Dacă ți-a plăcut te invit să dai mai departe cuiva care consideri că are nevoie.
No responses yet