Din cele mai vechi timpuri, omul și-a căutat conexiunea cu divinitatea. A căutat punți de comunicare cu cerul.
Și asta pentru că întoarcerea la sursă, Uniunea cu divinul este o nevoie organică pe care fiecare suflet o poartă în structurile sale.
Îmi place cum, de-a lungul timpului, filmele care au prins cel mai bine la public, au fost cele care au abordat teme ieșite din sfera ordinarului, dar care au contribuit la deschiderea în masă a oamenilor spre noi perspective de abordare a realităților subtile. Spre posibilitatea existenței unor lumi dincolo de ceea ce percepem cu ochii fizici. Și chiar spre existența dimensiunilor paralele.
Un astfel de film, care m-a fascinat atât prin profunzimea spirituală, dar și prin vastitatea simbolică, a fost serialul turcesc The Gift, realizat de Netflix.
Deși Islamul este religia majoritară a Turciei, aderarea la viața religioasă a poporului turc este semnificativ mai redusă comparativ cu alte state musulmane.
Mai mult, între statele cu orientare islamică, începând cu sfârșitul Imperiului Otoman, liderii politici turci au început eforturile pentru laicizarea țării, prin care puterea autorităților religioase a fost diminuată și apoi abolită.
Acest aspect este reflectat în mod direct în deschiderea de care dau dovadă turcii în abordarea legăturii cu spiritualitatea și divinul, prin filmele pe acest subiect pe care le regizează.
Recunosc că serialul ”The Gift”, mi-a schimbat fundamental perspectiva pe care o aveam despre ce înseamnă A Fi FEMEIE într-un stat patriarhal mulsuman.
Turcia, a cărei identități islamice tinde să se bazeze pe tradidiția și moștenirea culturală, mai degrabă decât pe dogma religioasă, este dovada clară că recunoaște importanța rolului femeii în viața spirituală, în trecutul umanității, dar mai ales în viitorul ei.
Prin continua îmbinare a informațiilor și secretelor care încep să se descopere atât pe calea cercetării științifice, dar și a cunoașterii ce vine prin puterea viziunilor și a viselor, filmul aduce în atenție atât conceptul de cuplu sacru, începând cu Adam și Eva, Isis și Osiris, Iisus și Maria Magdalena, dar și a dimensiunilor paralele, create simultan prin alegerile pe care le facem, clipă de clipă din momentul prezent.
Timpul este mereu acum.
Printre simbolurile amintite în serial sunt Sahmaran – regina șerpilor – jumătate om, jumătate șarpe, Simhurgh, pasărea mitologiei persane, similară păsării Phoenix, despre care se spune că unește cerul și pământul. Și nelipsitul ochi egiptean al lui Horus.
Egiptenii antici considerau că în visele noastre facem vizite și primim vizitatori. Că suntem călători în multidimensionalitatea Universală și valorificau din plin acest aspect. De aceea aveau visători antrenați să viseze în scop strategic economic și politic, ceea ce le-a adus multe avantaje.
În limbajul Egiptului Antic, cuvântul VIS (rswt) reprezintă atât O TREZIRE, cât și UN LOC.
Când închidem ochii fizici, OCHIUL VEDERII INTERIOARE se deschide.
Din această perspectivă, spațiul visului poate fi privit ca acel loc în care călătorim noapte de noapte pentru a avea acces mai ușor la o trezire, la o cunoaștere superioară, dincolo de aspectul minții raționale, care de multe ori poate reprezenta un obstacol în evoluția noastră dar care, atunci când mergem la somn intră în stand-by.
Nu poți înțelege adevărul doar cu mintea. Sufletul îți va arăta calea. Visele sunt lumile care ne călăuzesc sufletul, iar harta de navigare prin viață se află în ele.
Aducând în prezent și în lumesc acest subiect al călătoriei printre dimensiuni, ce parcă ține de domeniul SF al filmului și nu are legătură cu viața palpabilă, concretă, “reală”, pe care suntem antrenați de mici să o trăim, aș vrea să încerc să răspund la una din întrebările pe care o primesc constant în interacțiunile mele cu oamenii, și anume: “de ce aș acorda atenție viselor mele? “, iar un posibil răspuns ar fi:
Pentru a afla cine ești.
CINE EȘTI TU?
Prin lucrul cu visele învățăm să descifrăm mesajele pe care le primim din alte dimensiuni pentru a ține cont de ele în ACEASTĂ realitate fizică. Cu alte cuvinte, ne accesăm memoria a cine suntem și ce avem de făcut.
Puțini dintre noi suntem conștienți de faptul că atunci când ne deschidem cu adevărat spre vise și lucrul cu ele are loc flexibilizarea noastră, fluidizarea, intrarea în curgere cu Universul, și materializare în acord cu legile lui.
Câți dintre noi am avut vise în locuri pe care nu le-am văzut niciodată, cu personaje pe care le NU le cunoaștem? Câți dintre noi am călătorit astfel prin intermediul viselor noastre în trecut, în viitor sau în dimensiuni paralele?
Abia când vom depăși credința că visele sunt nesemnificative sau că ele au rol pur fiziologic, vom păși cu adevărat pe tărâmul visării și vom începe să explorăm un efect minunat care are loc atunci când ne perindăm prin spațiul visului: conștientizarea faptului că suntem călători în timp și spațiu.
Mai mult decât atât, cea mai firească și mai ușoară modalitate prin care putem lua pulsul, a primi informații despre viața de dincolo de această viață și de a comunica cu cei plecați o reprezintă visele noastre.
Profesorul meu de vise, care a suferit câteva experiențe aproape de moarte în perioada copilăriei spune că așa este senzația și în viața de după, precum în vise și că acordând atenție viselor și lucrând cu ele, ne putem pregăti pentru “marea trecere” și învinge frica de moarte.
Cu cât vom practica mai des lucrul cu visele, cu atât ne vom deschide mai ușor spre necunoscut și ne vom acomoda cu ideea de “trecere” (moarte). Aceasta se va reflecta inclusiv, și poate mai ales în viața din această dimensiune fizică în care trăim, ceea ce va aduce mai multă relaxare, mai multă încredere în viață și va contribui invariabil la creșterea stării noastre de bine, pe toate planurile.
”Tot ce se transformă în interior se reflectă în exterior. Timpul înseamnă eternitatea clipei.
Așa cum un strop de apă are memorie, așa clipa este esența tuturor timpurilor, trecutul și viitorul.
Cine înțelege clipa, înțelege vremurile, timpul și călătoria sa.
Să nu uităm că viața este cel mai mare dar. Cu infinite necunoscute.
Poți face un singur lucru: să te abandonezi.
Da. Să te abandonezi și să trăiești.
Oamenii relaționează cu iubire sau frică.
Alege iubirea, nu frica.
Iubirea infinită.
Iar universul te va proteja de toate.
Te va strânge tare în brațe.
Nu doar când te bucuri și ești fericit. Ci și în întuneric, tristețe și pericole.
Nu fugi.
Nu te teme.
E bine să râzi, dar și să plângi.
Bucură-te de toate. Doar așa poți savura clipa în întregime. Și vei trăi o viață completă.
Nu-ți fie frică să trăiești. Lasă-ți timp pentru tine.
Nu încerca să fii altcineva. Descoperă cine ești și îmbrățișează viața.
Când vei face toate astea, vei avea cu adevărat suflet.
Vei forma un întreg cu tine însuți și cu lumea. Cu universul și tot ce e în el.
Și să nu uiți să te întrebi mereu, fără să obosești vreodată, pentru tot restul vieții:
Sen Kimsin? Tu cine ești?
Kimsin sen? CINE EȘTI TU?” -Atiye(The Gift)
Lasă visele să îți fie călăuze în această descoperire.
Cu iubire,
Ioana
No responses yet