– Ce te legeni CEDRULE

Fără ploaie, fără vânt

Cu crengile la pământ?

-De ce nu m-aș legăna

Dacă vine vremea mea?

În Marea Libiei, la sud de insula Creta, Grecia, există o insulă cu nisip de “aur”. Așa se și numește: Chrissi Island ( chrysós = aur în limba greacă). Această insulă este unică, fiind inclusă pe lista obiectivelor turistice protejate prin programul Natura 2000.

Frumusețea și unicitatea ei nu constau doar în culoarea nisipului și a clarității apei. Ea găzduiește o vegetație cu totul și cu totul specială: cea mai mare pădure de cedri libanezi din Europa, formată și apărută în mod natural. Majoritatea copacilor de aici au o medie de vârstă de 200 de ani și o înălțime de 7 m, iar unii dintre au ajuns la venerabila vârstă de 300 de ani și o înălțime de 10 m.

Mă aflam pe insula Creta, în primul concediu petrecut în varianta trio după nașterea celui mic.  Era ziua în care urma să aflu mai multe detalii despre obiectivele turistice pe care le puteam vizita în timpul șederii noastre acolo. Atunci am aflat despre această minunată insulă și am decis pe loc să facem o excursie.

Am făcut rezervările și am așteptat cu entuziasm ziua cea mare.

Pe vapor, în timp ce mă distanța dintre mine și cedri devenea din ce în ce mai mică, nivelul meu de entuziasm și recunoștință deveneau din ce în ce mai mari. Când am pus piciorul pe uscat o liniște m-a învăluit. Reușisem să ignor valul de oameni și forfota de acolo. Mă simțeam pe un tărâm magic și eu voiam să îmbrățișez copacii. Poteca amenajată pentru turiști și care ducea spre cealaltă coastă a insulei, trecea prin pădurea de cedri. Aici timpul parcă a stat în loc și eu călcam pe tărâm sacru.

Am rămas impresionată cum într-un mediu atât de arid Cedrul s-a adaptat. De fapt nu s-a adaptat, el e crescut aici, a apărut  în mod natural și trăiește de sute de ani. Nu 3, nu 4, nu 10, nu ZECI…SUTE de ani!!!!

Am avut timpul meu special și sesiunea mea foto cu cedrii, am stat la umbra lor stufoasă, mi-am făcut plinul de ei, le-am admirat forma, textura, rezistența. La final i-am salutat și le-am mulțumit pentru primire.

Am admirat în tăcere și reacția lui Alex față de copaci, îl simțeam așa de receptiv, entuziasmat și în același timp solemn la interacțiunea cu ei și ceea ce ei “emanau”. Ca și cum între ei s-a stabilit o conexiune.

Ulterior mi-am dat seama de profunzimea legăturii și analogiei dintre ei. Alex e “copilul de cedru”. O sămânță “de cedru” a ales sa se dezvolte în uterul meu presărat cu fibroame. Ea a fost pusă în mod miraculos acolo și a început să își facă loc și să crească în ciuda tuturor intemperiilor, precum cedrii de pe insula Chrissi, dând dovadă de o dorință incredibilă de a se dezvolta, crește, adapta, veni și a trăi în această lume.

Sarcina a fost un proces inițiatic și purificator, iar copilul meu a demonstrat medicilor, dar mai ales mie, că atunci când ai credință și te abandonezi în voia Divinității, te poți adapta în orice mediu și nimic nu te poate frânge.

Ajunsă acasă, am luat sticluța de ulei esențial de cedru și pentru o perioadă nu m-am mai despărțit de ea. Mă dădeam la încheieturi de câteva ori pe zi și îl difuzam în combinație cu amestecul de citrice. De efecte ce să mai spun? Nu cred să fi simțit vreun ulei esențial cu un efect de împământare atât de puternic. Când îl folosesc simt cum mă ancorează bine în realitate și mai ales cum îmi conferă acel sentiment de pace în mijlocul furtunii. Mă pune pe frecvența liniștii și împăcării.

Cedrul libanez, sau cedrul lui Dumnezeu, e copacul care trăiește și supraviețuiește în condiții extreme din punctul meu de vedere. Am văzut-o cu ochii mei. Pe o mică insulă pustie, acoperită cu nisip, în mijlocul mării, într-o arșiță intensă. Iar uleiul esențial extras din scoarța lui e aur viu.

E unul dintre cele mai accesibile uleiuri esențiale și are un impact atât de puternic asupra ființei noastre. Ar trebui să stea la loc de cinste în fiecare casă. Din a mea nu o să mai lipsească.

Îmi amintesc cu drag de primul meu curs de aromaterapie, când aproape de final, ni s-a prezentat o sticlă de 1-2 litri (sau mai mult) de ulei esențial de cedru și toată lumea (cunoscătoare de esență) era in extaz. Eu eram la începutul drumului  în aromaterapie și nu am înțeles de ce Doamne e atâta fericire și încântare la mirosirea acelei miresme. Ei bine, a venit și rândul meu să “pot” inspira prin toți porii acest ulei minunat și să încep să îi înțeleg subtilitatea cu care lucrează. Nu îmi puteam imagina un început de prietenie mai frumos între mine și cedru.

De asemenea, nu îmi puteam imagina o incursiune mai autentică în străfundurile ființei mele decât prin prisma rolului de mamă.

Feodor Dostoievski spunea că în prejma copiilor sufletul se vindecă. Cât adevăr în aceste cuvinte.

Așa că, nu-mi rămâne decât să mulțumesc. Ție, Doamne și ție, copil de esență tare!